VII. Cele mai frecvente vulnerabilitati umane

Specialistii in manipulare si in alte jocuri ale mintii identifica sase greseli pe care oamenii le comit ciclic:

1. Incercarea insistenta de a-i constrange pe altii sa gandeasca si sa creada asa cum o fac ei.
2. Sufiecienta, oprirea din invatatura si studiu, renuntarea la lectura, refuzul experientelor, pe sistemul “lasa ca stiu eu…!”
3. Valorizarea mandriei, actiunea nascuta din preferinte si prejudicati triviale.
4. Fixarea limitei: “este imposibil”, pentru simplu motiv ca ei nu-si pot imagina realizarea acestuia.
5. Consumarea unei energii inutile, facandu-si griji pentru lucruri, care oricum nu pot fi schimbate. Regrete tardive si proiectii nejustificate…
6. Senzatia, sau chiar parerea ca un om poate beneficia de ceva obtinut nemeritat.   

VI. Omul de lumina si demonii informationali

Partea noastra divina, luminoasa si calda este bine structurata in structura ADN-ului si poarta denumirea de “duh al lui Dumnezeu”. Lucrarea de fata isi propune sa cartografieze mai profund “duhul lumii”, in abisul caruia salasluiesc cei mai teribili si abominabili demoni, aceia pe care-i descrie Dostoiveski, dar si Olimpian Ungherea. Fara sa ne lasam cuprinsi de depresie sau de temeri, pentru a putea impinge actul cunoasterii pana la limita eliberarii de iluzie si preconceptii am putea constata ca tehnologia se modifica in fiecare generatie, dar oamenii au ramas la fel de usor de influentat! Cel mai bine surprinde acest adevar, marele spadasin medieval japonez Miyamoto Musashi: “ omul poate spori de o mie de ori taria sabiei sale, dar propria tarie fragila ramane vesnic cel mai mare dusman de moarte!” Stiind adevarul, ca oamenii sunt dominati intotdeauna de aceleasi patimi, manipulatorii, indiferent de natura au stiut, stiu, si vor stii intotdeauna cum sa speculeze si cum sa profite de pe urma slabiciunilor si nesigurantelor noastre. In epoca moderna, se intampla o bizarerie. Exista  o tehnologie de control care substituie experimetarea vietii cu plonjarea intr-un univers virtual. Socrate spunea: “O viata necercetata nu merita traita!”, sfintii si maestrii spirituali vorbesc despre experimentare. “Cercetati totul si pastrati-va cele de trebuinta!” (Pavel). Astazi, in tarile hiperdezvoltate, traiul a fost inlocuit cu jocul. In fata computerului, individul devine un erou indraznet, asemeni unui semi zeu, posesor al mai multor vieti. Pana sa se dezmeticeasca din lumea iluzorie in care a ramas captiv, deja e prea tarziu. Tanarul si flexibilul luptator din Mortal Kombat, dupa ce da turn off calculatorului, abia isi ridica fundul obez din scaun, trage de usa frigiderului, pe la trei dimineata, infuleca hamesit niste prefabricate, dupa care adoarme greu din cauza celor 17o de kilograme. Viseaza spectaculos, iar a doua zi se anunta frumoasa. Jocul continua cu next level…Suntem bombardati cu informatii diverse, derulate intr-un mod cat mai rapid, astfel incat filtrul nostru rational sa se “murdareasca” cat mai repede si noi, lipsiti de analiza sa decidem fara sa judeam. Taoistii isi invata discipolii: “Ceea ce prostul cauta la altii, inteleptul gaseste in sine insusi!”

V. Virusarea informatiei

La inceputul secolului al XX-lea, ocultistul englez Aleister Crowley, expert in magie sexuala si un pasionat al substantelor psiho-active se intreba redundant: “Tot ce vedem depinde de simturile noastre; si daca ele ne inseala?” Daca adaugam aici si predicatele minunatei carti a lui Anatol Basarab, Viata care ne traieste, din care aflam cat de usor ne lasam pacaliti de minte , am intelege ca omul modern traieste, practic suspendat intre universal vizibil decriptibil cu ajutorul celor cinci simturi (vaz, auz, miros, gust si simt tactil) si cel invizibil masurabil ci ajutorul intuitiei si al imaginatiei. Si intrucat, parintii nostri primordiali, au hotarat sa experimenteze cunoastrea binelui si a raului, ne vedem pusi, individual sau colectiv, in fata oglinzii, pe luciul careia vedem, ca intr-un revelator cine ne “populeaza” Hristos sau Satan. La botezul ortodox, nasul rosteste in numele copilului: “M-am lepadat de Satan, m-am unit cu Hristos…” Este limpede, pentru orice observator atent ca exista doua extreme in comportamentul si atitudinea oamenilor in fata vietii. Am sa apelez, din nou la Carl Gustav Jung: “ …multi oameni inteligenti si complet treji traiesc de parca n-ar fi invatat niciodata sa-si foloseasca organele de simt: nu vad lucrurile din fata ochilor, nu aud cuvintele care le suna in urechi, nu observa lucrurile pe care le ating sau le gusta. Unii traiesc fara a fi constienti de starea propriului corp. Sunt altii care pot sa traiasca in cea mai ciudata stare de constiinta, de parca starea la care au ajuns azi este definitiva, fara posibilitatea schimbarii, sau ca si acum lumea si psihicul ar fi statice si asa ar ramane pe vecie.” Aceasta a doua categorie de indivizi isi suprima facultatile interioare, imaginatia si intuitia, se bazeaza exclusiv pe sensorial.Pentru ei, viitorul nu poate fi decat o repetare a trecutului. Pai si atunci unde este prezentul? Foarte putina lume stie ca adevaratul timp este “aici si acum”!Informatie pura este pe de-o parte virusata de educatie, religie, societate, modele si pe de alta parte de catre  fisierul personal cu experiente si amintiri

IV. Fricile si tipologiile persoanei

Sa vedem acum, temerile fundamentale care construiesc tipologiile persoanei. Conform Eneagramei ( stiinta ce studiaza pulsiunile umane), sunt noua categorii de frici care modeleaza comportamentul personal.

1. teama de moarte.
2. teama de suferinta
3. teama de esec
4. teama de a nu fi iubit.
5. teama de saracie
6. teama de ridicol
7. teama de a nu fi luat in considerare.
8. teama de a nu fi singur.
9. teama de Dumnezeu.

In mod obisnuit, una dintre ele devine liderul existential al persoanei in cauza supunand-o caznelor si iluziilor ca poate scapa, in vre-un fel lasand astfel loc „negocierii de tip mefistofelic” in care esti dispus sa-ti „vinzi sufletul pentru a gasi linistea”, nestiind in acel moment ca linistea se afla deja in tine si se numeste fiinta! Dar sa nu ne grabim in analizarea diferitelor strategii prin care efemerul incearca sa pacaleasca eternul, vom dedica un spatiu amplu subiectului, ceva mai tarziu. Tristetea mare se intampla, cand liderul trage dupa el si alte pulsiuni. Astfel o persoana care are ca frica centrala singuratatea urmata de teama de Dumnezeu si de moarte poate isi poate sfarsi timpul chinuindu-se in iadul unei existente intunecate! Si putem urmari un exemplu graitor:Ion se naste intr-o familie de credinciosi bigoti, fanatizati care ii impun o copilarie austera si tenebroasa in care predicatul principal este venirea sfarsitului lumii. Ion asculta povestile despre un Dumnezeu razbunator si gelos. Parintii sunt inflexibili si duri, foarte ursuzi si incuitati.  Ion e cam stangaci si nu prea le este pe plac celor din familia perfectionista. Nu prea ii place la biserica, isi petrece timpul visand si jucandu-se , mai mult singur, intru-cat ceilalti copii il ironizeaza strigandu-l: „sfantul”. Dezabuzati , parintii ii strecoara in ureche ca este un prost si un nevolnic, ca nu e in stare de nimic, iar cand ei vor muri, praful se va alege de el, caci singur nu e in stare de nimc. Cand Ion implineste 10 ani, parintii il duc cu masina la o manastire in munti. E polei, tatal neatent pierde controlul masinii si in urma accidentului moare alaturi de sotia sa care nu a zambit niciodata. Singur, Ion isi pune intrebari legate de dreptatea lui Dumnezeu, apoi isi aminteste vorbele parintilor: „nimic nu esti in stare sa faci singur...” Moartea i se pare haina, caci vine cand nu te astepti si atunci reperele lui in viata vor contura o persoana labila, dependenta de ceilalti, tematoare de a nu-l supara pe Domnul. Probabil isi va sfarsi timpul singur, fara prieteni si habotnic! Desigur, este un exemplu extrem, dar cate asemenea povesti nu se intampla prin lume?Teama de ridicol ii motiveaza pe unii sa devina atat de plini de ei, incat vor da oricat sa para inteligenti, culti, puternici, a toate stiutori. Vor deveni cu siguranta lideri, insa lipsa umorului ii va transforma in tirani, oripilati de gandul, ca cineva poate rade de ei. Cat despre teama de saracie, sunt convins ca ati citit „Avarul” de Moliere sau „Hagi Tudose” de Barbu Stefanescu Delavrancea.Persoana este suma gandurilor, invataturilor, temerilor, dorintelor si faptelor. Prin legea atractiei, persoana interactioneaza cu universul prin raportul echivalent al cauzei si efectului.Devine, asadar, prizoniera realitatilor create de ea insasi prin gand, cuvant si gest!Oamenii sunt diferiti, iar gradul lor de evolutie spirituala ii plaseaza pe paliere deosebite in ceea ce priveste relatia persoana-fiinta. Trairile unui om bun sunt izvorate din lumina fiintei sale, acolo unde Dumnezeu a lasat toata Cunoasterea. Timpurile, vremurile, obiceiurile se schimba in fiecare generatie, insa nu si felul in care percepem si modul in care prelucram si analizam informatiile si atunci ii dam dreptate lui Dan Brown care scrie in Ingeri si demoni: “Uneori, mintea noastra vede ce-si doreste inima sa fie adevarat”.

III. Persoana si fiinta

Persoana devine si exista, in timp ce fiinta este. Spre exemplu, pictorul Dali a existat de cand s-a nascut pana cand a murit, ca persoana cu toate insusuirile si caracteristicile sale, care dispar, odata cu intoarcerea trupului, in pamantul din care a fost zamislit. In schimb, fiinta care a locuit in persoana lui Dali, se reintegreaza planului superior, „se intoarec acasa”, in lumea spiritelor eterne si povesteste despre experienta cognitiva a persoanei care „ nu mai exista”!Intre persoana si fiinta exista, de regula un conflict, caci persoana se lasa amagita de efemerul in care traieste, iar fiinta tanjeste dupa linistea eternitatii. Astfel, eliberat de iluzoriul egoului, unde fanatismul, incrancenarea, ignoranta, vanitatea, lacomia etc, perturba seninul fiintei, omul complet isi poate auzi vocea sinelui, care, in ori ce epoca si in fiecare generatie, este vocea lui Dumnezeu. Psihologia este o stiinta partiala caci, ea se ocupa doar de categorisirile, insusirile si viciile persoanei, parapsihologia incearca sa combine atributele fiintei in dinamica persoanei, dar nu reuseste sa le centreze pe axa Omul-Dumnezeu. Singura, capabila sa armonizeze centrele de putere ale celor doua este initierea, sau altfel spus, eliminiarea rezidurilor egoului, cufundarea lor in puritatea fiintei, apoi alchimizarea persoanei prin lumina fiintei. Omul complet nu mai este dual, caci in el fiinta si persoana au devenit expresia aceluiasi lucru si din acel moment Unicul se manifesta si saluta unicitatea infinita a universului. Aceste mici consideratii pot inlesni parcursul persoanei pentru a deveni fiinta, ca din aceasta contompire sa iasa omul complet. Parcurgem, mai departe etapele acestei calatorii la capatul careia, speram sa ne regasim intregi, eliberati si zambitori! Pentru unele curente initiatice, schema divizarii omului intre persoana si fiinta arata cam asa:

-          Persoana este modelata de temeri.

-          Fiinta este iubire neconditionata.

II. Gandire si perceptie

Gandim si percepem in imagini, dar decodificam prin cuvinte. Natura ne-a inzestrat in asa fel incat sa dam prioritate perceperii contururilor si formelor deschise pe fond negru pentru a putea supravietui mai bine noaptea…Informatia are un drum lung de parcurs si este predispusa la viciere din cauza perceptiilor conditionate. Asa putem explica de ce un individ vede un colac de franghie inofensiv in timp ce un altul se va speria de un “sarpe” incolacit. In planul existentei terestre, supus legii dualitatii, omul se vede divizat intre persoana si fiinta, astfel cum timpul este impartit in zi si noapte, principiile in masculin si feminin, perceptiile intre lumina si intuneric si exemplele pot continua la nesfarsit descriind cele doua calitati ale universului, vizibil si invizibil. Pastrand analogiile, atat de dragi hermetistilor, sau imprumutand schema initieriilor, putem afirma ca persoana tine de ego, iar fiinta de sine, sau cu alte cuvinte: in persoana se exprima omul, care este unic si irepetabil in decursul unei existente determinate, pe cand in fiinta salasluieste principiul divin, nemuritor si Unic, caci diversitatea persoanelor dispare in unicitatea Fiintei. Asadar, in natura sa dubla, omul are un caracter efemer si etern in acelasi timp. Si cum, Tabula Samargdina postuleaza: „Toate lucrurile vin din Unul, prin vointa si cuvantul Unicului, care a creat in Mintea Sa, astfel ca toate lucrurile isi datoreaza existenta acestui Unitati prin ordinea Naturii, si poate fi imbunatatit prin adaptarea la acea Minte”, intelegem ca persoana este o expresie vizibila, efemera si umana, in timp ce fiinta este oglinda Creatorului, invizibila, eterna si divina. „Cand omul din tine tace, vorbeste Dumnezeu” (proverb hindus). Pentru a putea avea o imagine clara a suprapunerii persoanei peste fiinta, vom apela la schema preferata a lui Remy Boyer cand conferentiaza apropos de principiile initierii:

Omul=constructie duala:

1. aspectul persoanei/ego este cuprinsa in tiparul genetic, cultural, religios, social, autoimaginat.

2. aspectul fiintei/sine, cuprinsa in tiparul divin.

I. Iluziile persoanei, certitudinile fiintei si principalele erori de perceptie

"Cunoasterea inseamna putere, iar aceasta izvoraste din intelegere, acceptare si daruire”

Daca suntem onesti cu sinele si putin atenti in jurul nostru am putea realiza ca exista un numar impresionant de oameni care refuza sa-si foloseasca mintea, altii care sunt pasionati sa-si puna mintea la contributie, dar intr-un mod uimitor de prostesc, cum ar spune Jung si in sfarsit, cativa intelepti care au inteles revelatia printului Siddharta: “ne complicam viata , ne ingreunam trecerea si ne cream singuri probleme, pentru ca refuzam sau nu putem sa ne controlam gandurile!”. Adevarata putere se naste in uterul cunoasterii si chiar daca visele, obiectivele, sperantele, credintele, dorintele si naivitatile individului s-au schimbat si se schimba, cu trecerea timpului, stratagemele si strategiile folosite in controlul mental au ramas neschimbate. Ping Fa, cartea celebrului Sun Tzu, manualul de capatai al tuturor specialistilor militari este la fel de valabila si astazi, dupa 2500 de ani. Cel invatat si atent va castiga infruntarea cu viata, vicleanul se va descurca, insa idiotul va ramane victima favorita a demonilor si atunci, pentru a putea duce la bun sfarsit drumul nostru de la nastere la moarte ar trebui sa intelegem ca este foarte greu sa le cerem celorlalti sa se poarte cu noi cinstit, armonios, rational, logic, cu bun simt, cand noi insine nu putem fi siguri de precizia mintii noastre. Cat este adevar si cat iluzie in analiza informatiei?