marți, 4 octombrie 2011

Cateva tipuri de putere

Ne vom concentra atentia asupra planului orizontal al existentei. Intr-o paradigma spirituala, asadar verticala, puterea se defineste ca uniunea absoluta dintre persoana si fiinta: "Eu si Tatal Unu suntem!" In logica sociala, moderna si desacralizata puterea este definita ca "posibilitatea ca un actor dintr-o relatie politica, economica, sociala sau militara sa se afle in postura de a-si indeplini vointa in ciuda oricarei impotriviri" (Ashley si Ornestein). Uneori progresul social este direct proportional cu vointa de putere, care ne indeamna sa iesim din comoditate si confort pentru a ne impinge limitele, granitele, sa cautam puterea launtrica, apoi puterea asupra celorlalti si chiar a universului. Prabusirea Turnului Babel este suficienta pentru a intelege ca uneori setea de putere nu poate fi "indulcita" decat prin dezbinare sau moarte! Puterea omului actual este mica, intru-cat, el isi foloseste constient doar 10 la suta din potentialul neuronal, dar au existat vremuri in care cunoasterea de sine si asupra mediului inconjurator impungeau limitele puterii dincolo de ceea ce numim obisnuinta. Un exeget al superioritatii umane, care a murit, insa singur si nebun, Nietzche era convins ca intre putere si placere exista un raport direct. Setea de putere este strans legata de expresiile placerii. Aici betia  este sinonima cu orgasmul puterii! Pentru cei mai multi dintre noi, rezervorul puterii este respectul de sine, increderea si credinta ca actiunile noastre se supun unei vointe superioare. Sa nu uitam ca inaintea marilor si sangeroaselor batalii, de multe ori, chiar inutile, comandantii beligerantilor se rugau la acelasi Dumnezeu pentru victorie! In ori ce forma de razboi, strategul trebuie sa raspunda la intrebarea: "unde se ascunde dusmanul cand se simte lipsit de putere?" In functie de raspuns, vine si planul cuceririi lui. De regula, atunci cand ne simtim vulnerabili, slabi sau nesiguri pe actiunile noastre, pendulam intre cartile sfinte si sticla de alcool, iar cand temelia puterii noastre este amenintata "ne grabim sa luam pistolul sau s-o luam la sanatoasa..." (Dr.Haha Lung - Controlul mintii). Asadar putem simplifica observand ca exista doua tipologii distincte atunci cand vine vorba despre pierderea puterii: activul (care se va lupta pana la capat pentru a-si apara privilegiul) si pasivul (care va fi invins inaintea dusmanului, chiar de propria lui lipsa de incredere). Sun Tzu ne acorda o maxima ce poate rodi in orice generatie: "Ceea ce omul inferior cauta in altii, omul superior cauta in sine insusi". Este foarte valabila directia atunci cand vorbim despre putere! Dr. Haha Lung identifica cinci tipuri fundamentale de exercitare a puterii:
1. Prin iubire si respect
Tipul acesta de putere depinde de gradul in care ceilalti te plac si te respecta. Machiavelli in Principele gaseste si un alt termen: temut, care nu inseamna detestat ci, mai degraba, ultra-apreciat. Sprijinul aliatilor este autentic si este nascut din loialitate. Daca reusesti sa-ti convingi aliatii de profesionalism, eficienta si generozitate, vei fi urmat indeaproape si te vei bucura de respect. Oamenii iubesc liderii puternici si darzi. Orice ezitare, poate deranja fundamentul acestui tip de putere. Deci, pentru a domina prin iubire si respect, trebuie sa devi un lider just, generos si mai ales capabil sa faca diferenta dintre "soldatul credincios" si cel care te pupa in fund de frica sau pentru a se umple de privilegii.
2. Puterea recompensei.
Mai este cunoscuta ca si puterea "bomboanei". Este domeniul preferat al manipulatorului, care identifica "bomboana" la care tanjeste victima si i-o ofera in cel mai dragut si frumos ambalaj. Impartind recompense, dar controland "bomboana" capeti putere. Sectele opereaza, de regula in acest mod oferind dragoste si "o familie" celor care tanjesc dupa acestea.
3. Puterea corectiei, sau a "batului"
Vine din posibilitatea de a-i ameninta si pedepsi pe ceilalti. Regimurile totalitare, sectele, sau unitatile militare recurg adeseori la aceasta exercitare a puterii. Daca nu indeplinesti sarcinile esti pedepsit. Victima va actiona din teama si mai ales din instinctul supravietuirii si al confortului. Aceasta filosofie seamana destul de mult cu dresajul!
4. Puterea expertului.
Dominarea este garantata de priceperea, competentele, talentul sau analizarea informatiei unui lider care ia masuri corecte intr-un moment dificil sau haotic, reinstaurand ordinea. Un agent de bursa sau un spion, daca isi vor folosi capacitatile de analiza a informatiei pe care o detin obtinand rezultate notabile, vor intra automat in aceasta categorie. Uneori aceasta putere se muta "in spatele tronului". In timpuri medievale, bufonul, care era cea mai informata persoana de la curte, devenea cea mai de incredere prezenta din preajma suveranului. Astazi sunt cazuri in care consilierii au mai multa putere decat presedintii.
5. Puterea functiei.
 Dr. Haha Lung o defineste asa: "puterea functiei deriva din dreptul recunoscut si acceptat al unei persoane de a da ordine si a adresa cerinte altor oameni". Un presedinte de tara are dreptul si puterea de a declara razboi, un politist in uniforma are dreptul de a aresta, iar un invatator il poate trimite la coltul clasei pe elevul indisciplinat...Puterea functiei depinde intotdeauna de altii, mai ales de aceia care te investesc cu aceasta autoritate in fata careia consimt sa se supuna neconditionat: "A zis seful!" Ar trebui sa impartim domeniul in doua:
a) Puterea legitima a functiei (atunci cand ea deriva din normalitatea obtinerii functiei, fie prin alegeri, pregatire, avansare in grad).
b) Puterea falsa a functiei (atunci cand se face abuz de uniforma, stampila, sortuletul de la masonerie, sau centura de la kimono)

duminică, 11 septembrie 2011

XIII. Mediul social si ipostazele noastre arhetipale



Mediul social joaca un rol si mai consistent in raport cu existenta si devenirea oricaruia dintre noi. Apelez la un alt proverb romanesc: “Branza buna in burduf de caine”, care subliniaza interactiunea dintre individ si colectivitate. Pe cei mai multi ii traiset viata, in loc sa fie invers, si atunci cei, carora “mintea nu le tace nici macar cand dorm”, trec pe langa lume fara s-o vada, aud, fara sa asculte si clipesc fara sa inteleaga. Singurl timp de putere adevarata este: acum, iar singurul spatiu in care se exprima aceasta energie superioara este: aici. Din totdeauana, inteleptii lumii au stiut ca Dumnezeu se exprima in Creatia sa: aici si acum! In functie de cum ne descurcam in situatiile limita, ne putem incadra intr-una dintre cele cinci ipostaze arhetipale: 
  1. Neajutoratii. In momentul confrunatrii raman paralizati, incapabili de decizie, coplesiti si lipsiti de solutii.
  2.  Lasii. Cei care sunt gata sa fuga sau sa se predea imediat cand situatia le-a devenit nefavorabila.
  3. Agitatii. Persoane haotice, care reactioneaza orbeste si care isi consuma intreaga energie cu lovituri de maini si de picioare, fara sens.
  4. Luptatorii. Rezolva problemele, pe masura ce apar, se apara reactionand corect, dar au dezavantajul “ramanerii in urma”, caci ei reactioneaza dupa ce ianmicul a actionat deja!
  5. Liderii. Acestia rezolva problemele mici inainte ca acestea sa devina mari. Sunt pregatiti sa reactioneze imediat, au cunostinte de psihologie cat sa poata previziona tehnologia de atac a inamicului. Deci, uneori, liderii stiu ca “cea mai buna aparare este atacul!”
Bun, intelegem de aici, ca ne regasim fiecare intr-una dintre ipostaze si ar fi bine sa mai stim ca in functie de amenintarea fizica, psihica sau mentala reactionam prin patru forme :
  •   Retragere. In fata pericolului ne comportam fie ca testoasa care se retrage in carapace, unde este protejata impotriva atacurilor decisive, fie ca strutul. Insa inainte de a lua decizia “strutului” ar fi bine sa reflectam la cugetarea lui Carolyn Shumway din Stiinta neagra:Chiar daca iti ingropi capul in nisip, tot vei avea fundul tabacit!”
  • Supunere. Daca nu putem fugi de periocol, capitulam. Acceptam autoritatea dusmanului, ne facem mici si incepem sa cautam zona cea mai sensibila a fundului pe care dorim sa-l pupam!
  • Cautarea puterii. Suntem in cautarea acesteia de cand ne nastem. Ne luptam sa mergem, sa invatam, sa devenim. “Adapteaza-te sau mori!” este indemnul luptatoprului ninju-tsu! Cea mai mare putere pe care o putem obtine este “gandirea libera”. Cand ne filtram rational informatiile nu mai avem nevoie sa gandeasca altii pentru noi si atunci devenim cu adevarat liberi!
  • Cautarea iubirii. Cea mai grea alegere! Crestinii autentici stiu ca Iubirea este suportul Vietii si ca acest sentiment se deplaseaza in Univers cu o viteza infint mai mare decat lumina. Intr-un mod ideal cand iubesti cu adevarat si neconditionat, nu mai ai dusmani!

XII. Prieten/dusman


Romanii au un proverb: “Fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma apar singur!” Si este pe cat de paradoxal, pe atat de eficient, daca ii prinzi tilcul, insa si mai periculos decat mediul prietenesc este cel familial. O alta vorba de duh spune ca iti poti alege prietenii, dar nu si familia. Manipulatorul te poate ataca, indirect prin intermediul celor dragi si din neam. Pentru noi, exemplul fratelui presedintelui Basescu este revelator. Nu exista un scandal, in Constanta, in care sa nu apara si numele lui Mircea Basescu. Intrebat daca nu este deranjat de asocierea fratelui sau cu indivizi dubiosi sau suspecti, presedintele a raspuns ca nu si-a putut alege familia…Pentru a se apropia de noi, dusmanii inteligenti si initiati in Arta Intunecata se vor folosi de toate elementele, persoanele care fac parte din mediul nostru vital si intim. Pe Mihai Viteazul, l-au injunghiat apropiatii, pe Iisus la vandut apostolul Iuda si exemplele pot curge fara intrerupere. Inamicul ne va ataca, de cele mai multe ori prin intermediul celor apropiati. Sintagma “valorile familiei” nu este universal valabila. Pentru un crestin moderat, familia este reprezentarea Trinitatii, dar pentru un fundamentalist islamic, de exemplu venerarea lui Allah nu exclude sinuciderea cu C-4 intr-un mall plin de civili nevinovati, chair daca teroristul este propriul lui baiat de 12 ani…Daca intelegem ca atunci cand politicianul se referea la valorile familiei,  preotul, ori cine altcineva se gandeste, mai degraba la familia lor decat la noastra si atunci identificam caracterul manipulator al acestei sintagme, din ce in ce mai des folosita, pe diferitele platforme de comunicare. Celebrur criminal psihopat, Charles Mason isi numea secta: FAMILIE. In principiu, organizatiile teroriste, mafiote, sectele, unele culte, stiind foarte bine, cat de sensibili suntem la termeni precum: frate, sora, familie, “de acelasi sange”, isi bombardeaza vicitimele cu tot felul de dulcegarii inlocuindu-le familia originara cu una surogat. In majoritatea sectelor, liderul este numit “tata” sau “mama”, dupa caz! Fiecare dintre noi, la un moment dat, ratacind printre intrebari fundamentale si dogme sterile, ne simtim singuri, neintelesi si tocmai de aceea suntem atat de sensibili si de naivi cand vine vorba despre prietenie, familie, legatura de sange si tocmai de aceea escrocii, manipulatorii sau chiar inamicii vor face tot posibilul sa ne capteze atentia si sa se strecoare in sufletul si apoi in mintea noastra! Oamenii sunt foarte vulnerabili in fata sarlatanilor care ii consoleaza dupa un eveniment dureros.

XI. Mediul in care traim si la care aspiram dezvaluie cine dorim sa fim



Asa cum organismul uman este format din celule si societatea reprezinta suma tuturor emisiilor mentale, afective si faptice ale tuturor barbatilor si femeilor, la care se adauga si mostenirile traditiei, culturii, religiei etc, cu alte cuvinte, contribuim cu totii la mediul in care ne nastem, traim  si murim. Mediul contribuie la existenta si devenirea noastra. Sa nu uitam nici o clipa, ca vedem si percepm in magini si decodificam prin cuvinte...Modificam fundamental mediul ambiental atat prin actiunile noastre cat si prin lipsa de actiune. Daca pastram regula universului dual, am putea identifica alte doua categorii de indivizi, in randurile carora, ne putem regasi, la nivel de arhetip: cei care cred ca universul este nedrept si ca sunt lipsiti de sansa, la cheremul hazardului si altii care considera universul ca pe un imperiu al tuturor posibilitatilor. Noi modificam realitatile din jurul nostru prin simpla noastra emisie logosiala in care intra in dinamica: intentia, gandul, rostirea si actiunea.  In dimensiunea cuanticii acesta se numeste “efectul privitorului”, care postuleaza ca daca ne focusam intreaga atentie asupra unui obiect, sau fiinta ii modificam atat starea de vibratie cat si predispozitiile. Intre mediul inconjurator si individ se instaureaza raporturi reciproce. Am auzit de nenumarate ori despre anturaj si despre influenta lui nefasta asupra individului.  Iata un adevar pe care manipulatorul il cunoaste foarte bine:  omul modifica mediul, mediul influenteaza deciziile indivizilor! Iata un posibil exemplu: Daca ne aflam intr-un mediu aglomerat si observam un semen aflat in nevoie, predispozitia noastra initiala este sa nu intervenim, fiind convinsi ca altcineva din multime, o va face si ne iluzionam ca suntem mai putin penibili daca ramanem anonimi, decat daca suntem singurii care intervin…totodata reactionam diferit cand suntem solicitati sa facem un gest in public, fata de raportarea la aceeasi actiune, intre “patru ochi”. La fel se poate intampla si daca schimbi mediul in care cineva se simte stabil, familiar. E foarte posibil sa nu obtii majorarea salariului, daca te duci la director sa-l presezi la el in birou, insa daca te-ai intalni intr-o parcare slab luminata, unde bantuie grupuri galagioase, poti obtine, mai lesne rezultatul vizat. Indiferent de situatie, locatie sau conjunctura este foarte important sa intelegem contextul larg al actiunii, pentru ca mediul ne poate secatui de energie sau ne poate ajuta sa obtinem victoria scontata. Asadar, in majoritatea situatiilor in care ne pune viata, ar trebui sa putem raspunde repede la intrebarile: unde, cand, cat de multi…

X. Cele mai frecvente fobii si alergii



Asa cum am vazut, in paginile anterioare, fiecare dintre noi de temem de ceva, iar unele fobii sunt de-a dreptul paralizante.Descopeririea alergiilor dusmanului iti poate furniza o modalitate precisa de atac. Este foarte bine de stiut dependenta adversarului fata de droguri si medicamente. Astfel vei putea modifica concentratia obtinand efectele scontate.  In cele ce urmeaza vom incadra intr-un tabel cele mai frecvente fobii si alergii, universal intalnibile: 

Fobii
Alergii
De paianjeni
La nuci, alune, seminte
De viespi si albine
La crustacee/fructe de mare
De reptile
La lactate
De soareci
La grau
De broaste
La oua
De serpi
La fructe proaspete
de caini
La legume proaspete
De furnici
La proteine de soia
De oameni sau situatii sociale
La drojdie de bere
De zbor
La acarieni
De spatii deschise
La par de caine/pisica
De spatii inchise
La mucegai
De inaltime
La cai
De furtuni/fulgere
La polenuri
De boli
La propolis
De moarte
La curentii de aer


Sigur, daca nu putem atinge starea de seninate a lui Gandhi, ca sa ne putem transforma dusmanii in prieteni, trebuie sa acceptam ca, uneori intram intr-un conflict. Chiar daca nu vrem. Se intampla exact ca la un accident de masina, cand un sofer neatent intra pe banda pe care tu circuli regulamentar. Ce faci? Din punct de vederea social, in “duhul lumii” exista foarte multe dusmanii asa cum credea si Jean Paul Sartre cand a scris: “Iadul inseamna ceilalti oameni”! Va trebui sa invatam cum sa ne aparam sau cum sa iesim cat mai putin sifonati dintr-o confruntare exterioara! Primul lucru de care avem nevoie este o educare a simturilor, o disciplinare a imaginatiei si a intuitiei si mai ales de cunoasterea mediului inconjurator!

IX. Suntem carti deschise pentru cei care stiu sa ne citeasca



Modalitatea in care ne petrecem timpul liber spune mai multe despre noi, decat munca pe care o prestam. De aceea in mai toate chestionarile legate de o angajare, in CV-urile pe care le depunem, exista mentionata o rubrica dedicata hobyurilor. Specialistii in psihotronica pun mare pret si pe anti-hoby sau altfel spus despre “lucrurile pe care le uram”. Psihiatrii au observat ca atunci cand pacientul isi exprima public o ura viscerala, atunci cand combate vehement un lucru sau, poate o persoana, el de fapt ascunde o atractie secreta fata de ceea ce pretinde ca uraste. Virtuosii in sutana, care condamna adulterul si lacomia, nu de putine ori au fost prinsi “cu mata in sac”. Sa ne reamintim de exemplul Monei Musca, politician roman, initiator al legii lustratiei, care ataca in public “maleficitatea securitatii romane”, cea mai consistenta voce liberala impotriva mostenirii comuniste, s-a dovedit a fi informator al fostei securitati…Sa calatorim in timp, pana in clasele primare si sa ne amintim cum le trageam de codite pe colegele de clasa. Nu chiar pe toate, ci doar pe cele “dragi”! Psihologii numesc “latura nocturna” sau “inconstientul abisal”, acest domeniu care ascunde partea noastra demoniaca. Suntem fiinte de lumina, dar in personalitatile noastre isi face loc asa numita umbra. Inteleptii stiu ca lumina are nevoie de umbra pentru a-si potenta calitatile. Cu totii posedam umbre care abia asteapta sa gaseasca o gaura in armura noastra, pe unde sa-si strecoare capul de hidra! Aceasta umbra poate fi definita ca “tot ce refuzam sa stim despre noi insine, este tot ce ne-ar placea sa fim dar nu indraznim, este setul de dorinte si sentimente abuzive, necivilizate, rusinoase…este tot ceea ce se exprima strain in noi”. Jung ne atrage atentia ca in abisul inconstientului nostru locuiesc, deopotriva si Hristos si Satan. Alegerile noastre il glorifica pe Fiul lui Dumnezeu sau pe Marele Iluzionist. Un om puternic se confrunta cu lumea sa interioara, urmand povata acestui proverb nordic: “Supune-te la probele focului si ale ghetii inainte s-o faca dusmanii tai, doar invingandu-te pe tine insuti, iti poti supune inamicii!” Putem imparti dusmanii in doua categorii distincte: cei reali si cei imaginari. Ne vom ocupa, mai persuasiv de cei din a doua categorie. Vorbim despre frici, fobii, alergiisi despre droguri-medicamente. Dr.Haha Lung, expert in arte martiale si autorul cartilor: Stravechea arta a strangularii, Assasin, Cavalerii intunericului, Cao Dai Kung fu scrie in Controlul mintii: “Spre deosebire de dusmanii reali, fizici, cei psihologici sunt mai putin tangibili si deseori imposibil de manevrat.In esenta ce este bine pentru dusmanul tau este probabil bun pentru tine, sau cel putin poate fi transformat intr-un avantaj pentru tine.

VIII. Modurile in care suntem perceputi


Apropo de perceptie, exista trei moduri in care  suntem “vazuti"
  • cum ne vedem noi insine
  • cum ne vad altii
  • cum suntem in realitate.
Sa le analizam metodic. Asa cum am vazut in capitolul precedent, exista o deosebire fundamentala intre perceptiile persoanei si trairile fiintei, cu alte cuvinte suntem, din start predispusi la o viciere a informatiei pure. Prin filtrul ego-centric al persoanei ne vedem filtrati prin prisma prejudecatilor si preconceptilor, a motivelor de mandrie, a temerilor si dorintelor a viselor si defectelor. Ceilalti ne vad, pe deoparte asa cum cred ei ca suntem, ne eticheteaza dupa comportmanentul nostru formal si ne aseaza intr-o piramida valorica in functie de elementele pe care ei le considera valoroase. Astfel, un tip pentru care averea este valoare suprema, te va vedea in raport cu sumele de bani pe care le “tradezi”: ce casa ai, ce masina, ce tip de abonament de golf sau dupa modelul yachtului, etc, iar un intelectual te va judeca in raport cu elementele de cultura generala pe care le posezi.Putem constata, studiind putin evolutia omului si a societatilor ca exista un numitor comun: dusmanul! Anumite culte religioase, politicienii gaunosi isi bazeaza intreaga dogma sau doctrina pe lupta, si este evident ca ai nevoie de o forta opozita care sa-ti justifice actiunile si tocmai de aceea, bazandu-te pe argumentul revansard te vezi neputincios in lipsa adversarului. Doar intelptii stiu, caci afla prin initiere si experienta, ca exista un singur dusman autentic, si ala ne priveste din…oglinda! Dar daca ne proiectam dusmanul in afara, in dimensiunea exterioara, atunci ar trebui sa raspundem la cateva intrebari depre natura lui. Cine imi este inamic? Cine ma impidica sa obtin ceea ce doresc? Acela care-mi sta in cale? Dar mai ales sa ne gandim si asa: cui ii sunt eu dusman? Cui ii stau eu in cale? Specialistii in razboaie psihologice, cunoscuti ca si stapanitorii artelor intunecate ale inselaciunii si iluziei precizeaza: “Daca-ti joci cartile cum trebuie, primul nici nu va baga de seama ca te apropii si nu va sti ce l-a lovit.Pe de alta parte, al doilea tip de dusman ar putea sa sape deja ca sa-ti dezgroape pacatele. Dar daca dezgropi destule pacate de ale sale, obtii o groapa suficient de mare ca sa-l ingropi in ea!” – Dr.Haha Lung: Controlul mintii.Mistica ebraica are un dicton favorit: “Ai grija la intentiile tale, caci ele vor deveni ganduri. Ai grija la gandurile tale, caci ele vor deveni comportament. Ai grija la comportamanetul tau caci el se va transforma in obicei. Ai grija la obiceiurile tale caci ele iti construiesc destinul!” Cine are minte sa priceapa! Buddhistii spun despre obicieiuri ca ele incep prin a semana cu niste panze de paianjen, dar devin in scurt timp niste cabluri groase. Daca ne raportam la dusman, e bine sa ne reamintim ca obicieiurile si mai ales hobbyurile pot deveni brese in scutul nostru protector, prin care “sabia” inamicului se poate strecura foarte usor ranindu-ne sau ucigandu-ne mintea. Ii este sufiecient inamicului sa ne studieze obiceiurile ca sa ne intocmeasca un tipar in care noi sa ne desfasuram predictibil. Sportivii profesionisti isi studiaza temeinic adversarul, iar luptatorul stie cat mai multe despre inamic inainte de a declansa razboiul. Si iata cum descoperim spionajul…

VII. Cele mai frecvente vulnerabilitati umane


Specialistii in manipulare si in alte jocuri ale mintii identifica sase greseli pe care oamenii le comit ciclic:
  1. Incercarea insistenta de a-i constrange pe altii sa gandeasca si sa creada asa cum o fac ei.
  2. Sufiecienta, oprirea din invatatura si studiu, renuntarea la lectura, refuzul experientelor, pe sistemul “lasa ca stiu eu…!”
  3. Valorizarea mandriei, actiunea nascuta din preferinte si prejudicati triviale.
  4. Fixarea limitei: “este imposibil”, pentru simplu motiv ca ei nu-si pot imagina realizarea acestuia.
  5. Consumarea unei energii inutile, facandu-si griji pentru lucruri, care oricum nu pot fi schimbate. Regrete tardive si proiectii nejustificate…
  6. Senzatia, sau chiar parerea ca un om poate beneficia de ceva obtinut nemeritat.   

VI. Omul de lumina si demonii informationali



Partea noastra divina, luminoasa si calda este bine structurata in structura ADN-ului si poarta denumirea de “duh al lui Dumnezeu”. Lucrarea de fata isi propune sa cartografieze mai profund “duhul lumii”, in abisul caruia salasluiesc cei mai teribili si abominabili demoni, aceia pe care-i descrie Dostoiveski, dar si Olimpian Ungherea. Fara sa ne lasam cuprinsi de depresie sau de temeri, pentru a putea impinge actul cunoasterii pana la limita eliberarii de iluzie si preconceptii am putea constata ca tehnologia se modifica in fiecare generatie, dar oamenii au ramas la fel de usor de influentat! Cel mai bine surprinde acest adevar, marele spadasin medieval japonez Miyamoto Musashi: “ omul poate spori de o mie de ori taria sabiei sale, dar propria tarie fragila ramane vesnic cel mai mare dusman de moarte!” Stiind adevarul, ca oamenii sunt dominati intotdeauna de aceleasi patimi, manipulatorii, indiferent de natura au stiut, stiu, si vor stii intotdeauna cum sa speculeze si cum sa profite de pe urma slabiciunilor si nesigurantelor noastre. In epoca moderna, se intampla o bizarerie. Exista  o tehnologie de control care substituie experimetarea vietii cu plonjarea intr-un univers virtual. Socrate spunea: “O viata necercetata nu merita traita!”, sfintii si maestrii spirituali vorbesc despre experimentare. “Cercetati totul si pastrati-va cele de trebuinta!” (Pavel). Astazi, in tarile hiperdezvoltate, traiul a fost inlocuit cu jocul. In fata computerului, individul devine un erou indraznet, asemeni unui semi zeu, posesor al mai multor vieti. Pana sa se dezmeticeasca din lumea iluzorie in care a ramas captiv, deja e prea tarziu. Tanarul si flexibilul luptator din Mortal Kombat, dupa ce da turn off calculatorului, abia isi ridica fundul obez din scaun, trage de usa frigiderului, pe la trei dimineata, infuleca hamesit niste prefabricate, dupa care adoarme greu din cauza celor 17o de kilograme. Viseaza spectaculos, iar a doua zi se anunta frumoasa. Jocul continua cu next level…Suntem bombardati cu informatii diverse, derulate intr-un mod cat mai rapid, astfel incat filtrul nostru rational sa se “murdareasca” cat mai repede si noi, lipsiti de analiza sa decidem fara sa judeam. Taoistii isi invata discipolii: “Ceea ce prostul cauta la altii, inteleptul gaseste in sine insusi!

V. Virusarea informatiei



La inceputul secolului al XX-lea, ocultistul englez Aleister Crowley, expert in magie sexuala si un pasionat al substantelor psiho-active se intreba redundant: “Tot ce vedem depinde de simturile noastre; si daca ele ne inseala?” Daca adaugam aici si predicatele minunatei carti a lui Anatol Basarab, Viata care ne traieste, din care aflam cat de usor ne lasam pacaliti de minte , am intelege ca omul modern traieste, practic suspendat intre universal vizibil decriptibil cu ajutorul celor cinci simturi (vaz, auz, miros, gust si simt tactil) si cel invizibil masurabil ci ajutorul intuitiei si al imaginatiei. Si intrucat, parintii nostri primordiali, au hotarat sa experimenteze cunoastrea binelui si a raului, ne vedem pusi, individual sau colectiv, in fata oglinzii, pe luciul careia vedem, ca intr-un revelator cine ne “populeaza” Hristos sau Satan. La botezul ortodox, nasul rosteste in numele copilului: “M-am lepadat de Satan, m-am unit cu Hristos…” Este limpede, pentru orice observator atent ca exista doua extreme in comportamentul si atitudinea oamenilor in fata vietii. Am sa apelez, din nou la Carl Gustav Jung: “ …multi oameni inteligenti si complet treji traiesc de parca n-ar fi invatat niciodata sa-si foloseasca organele de simt: nu vad lucrurile din fata ochilor, nu aud cuvintele care le suna in urechi, nu observa lucrurile pe care le ating sau le gusta. Unii traiesc fara a fi constienti de starea propriului corp. Sunt altii care pot sa traiasca in cea mai ciudata stare de constiinta, de parca starea la care au ajuns azi este definitiva, fara posibilitatea schimbarii, sau ca si acum lumea si psihicul ar fi statice si asa ar ramane pe vecie.” Aceasta a doua categorie de indivizi isi suprima facultatile interioare, imaginatia si intuitia, se bazeaza exclusiv pe sensorial.Pentru ei, viitorul nu poate fi decat o repetare a trecutului. Pai si atunci unde este prezentul? Foarte putina lume stie ca adevaratul timp este “aici si acum”!Informatie pura este pe de-o parte virusata de educatie, religie, societate, modele si pe de alta parte de catre  fisierul personal cu experiente si amintiri

IV. Fricile si tipologiile persoanei



Sa vedem acum, temerile fundamentale care construiesc tipologiile persoanei. Conform Eneagramei ( stiinta ce studiaza pulsiunile umane), sunt noua categorii de frici care modeleaza comportamentul personal.

  1. teama de moarte.
  2. teama de suferinta
  3. teama de esec
  4. teama de a nu fi iubit.
  5. teama de saracie
  6. teama de ridicol
  7. teama de a nu fi luat in considerare.
  8. teama de a nu fi singur.
  9. teama de Dumnezeu.
In mod obisnuit, una dintre ele devine liderul existential al persoanei in cauza supunand-o caznelor si iluziilor ca poate scapa, in vre-un fel lasand astfel loc „negocierii de tip mefistofelic” in care esti dispus sa-ti „vinzi sufletul pentru a gasi linistea”, nestiind in acel moment ca linistea se afla deja in tine si se numeste fiinta! Dar sa nu ne grabim in analizarea diferitelor strategii prin care efemerul incearca sa pacaleasca eternul, vom dedica un spatiu amplu subiectului, ceva mai tarziu. Tristetea mare se intampla, cand liderul trage dupa el si alte pulsiuni. Astfel o persoana care are ca frica centrala singuratatea urmata de teama de Dumnezeu si de moarte poate isi poate sfarsi timpul chinuindu-se in iadul unei existente intunecate! Si putem urmari un exemplu graitor:Ion se naste intr-o familie de credinciosi bigoti, fanatizati care ii impun o copilarie austera si tenebroasa in care predicatul principal este venirea sfarsitului lumii. Ion asculta povestile despre un Dumnezeu razbunator si gelos. Parintii sunt inflexibili si duri, foarte ursuzi si incuitati.  Ion e cam stangaci si nu prea le este pe plac celor din familia perfectionista. Nu prea ii place la biserica, isi petrece timpul visand si jucandu-se , mai mult singur, intru-cat ceilalti copii il ironizeaza strigandu-l: „sfantul”. Dezabuzati , parintii ii strecoara in ureche ca este un prost si un nevolnic, ca nu e in stare de nimic, iar cand ei vor muri, praful se va alege de el, caci singur nu e in stare de nimc. Cand Ion implineste 10 ani, parintii il duc cu masina la o manastire in munti. E polei, tatal neatent pierde controlul masinii si in urma accidentului moare alaturi de sotia sa care nu a zambit niciodata. Singur, Ion isi pune intrebari legate de dreptatea lui Dumnezeu, apoi isi aminteste vorbele parintilor: „nimic nu esti in stare sa faci singur...” Moartea i se pare haina, caci vine cand nu te astepti si atunci reperele lui in viata vor contura o persoana labila, dependenta de ceilalti, tematoare de a nu-l supara pe Domnul. Probabil isi va sfarsi timpul singur, fara prieteni si habotnic! Desigur, este un exemplu extrem, dar cate asemenea povesti nu se intampla prin lume?Teama de ridicol ii motiveaza pe unii sa devina atat de plini de ei, incat vor da oricat sa para inteligenti, culti, puternici, a toate stiutori. Vor deveni cu siguranta lideri, insa lipsa umorului ii va transforma in tirani, oripilati de gandul, ca cineva poate rade de ei. Cat despre teama de saracie, sunt convins ca ati citit „Avarul” de Moliere sau „Hagi Tudose” de Barbu Stefanescu Delavrancea.Persoana este suma gandurilor, invataturilor, temerilor, dorintelor si faptelor. Prin legea atractiei, persoana interactioneaza cu universul prin raportul echivalent al cauzei si efectului.Devine, asadar, prizoniera realitatilor create de ea insasi prin gand, cuvant si gest!Oamenii sunt diferiti, iar gradul lor de evolutie spirituala ii plaseaza pe paliere deosebite in ceea ce priveste relatia persoana-fiinta. Trairile unui om bun sunt izvorate din lumina fiintei sale, acolo unde Dumnezeu a lasat toata Cunoasterea. Timpurile, vremurile, obiceiurile se schimba in fiecare generatie, insa nu si felul in care percepem si modul in care prelucram si analizam informatiile si atunci ii dam dreptate lui Dan Brown care scrie in Ingeri si demoni: “Uneori, mintea noastra vede ce-si doreste inima sa fie adevarat”.

III. Persoana si fiinta


Persoana devine si exista, in timp ce fiinta este. Spre exemplu, pictorul Dali a existat de cand s-a nascut pana cand a murit, ca persoana cu toate insusuirile si caracteristicile sale, care dispar, odata cu intoarcerea trupului, in pamantul din care a fost zamislit. In schimb, fiinta care a locuit in persoana lui Dali, se reintegreaza planului superior, „se intoarec acasa”, in lumea spiritelor eterne si povesteste despre experienta cognitiva a persoanei care „ nu mai exista”!Intre persoana si fiinta exista, de regula un conflict, caci persoana se lasa amagita de efemerul in care traieste, iar fiinta tanjeste dupa linistea eternitatii. Astfel, eliberat de iluzoriul egoului, unde fanatismul, incrancenarea, ignoranta, vanitatea, lacomia etc, perturba seninul fiintei, omul complet isi poate auzi vocea sinelui, care, in ori ce epoca si in fiecare generatie, este vocea lui Dumnezeu. Psihologia este o stiinta partiala caci, ea se ocupa doar de categorisirile, insusirile si viciile persoanei, parapsihologia incearca sa combine atributele fiintei in dinamica persoanei, dar nu reuseste sa le centreze pe axa Omul-Dumnezeu. Singura, capabila sa armonizeze centrele de putere ale celor doua este initierea, sau altfel spus, eliminiarea rezidurilor egoului, cufundarea lor in puritatea fiintei, apoi alchimizarea persoanei prin lumina fiintei. Omul complet nu mai este dual, caci in el fiinta si persoana au devenit expresia aceluiasi lucru si din acel moment Unicul se manifesta si saluta unicitatea infinita a universului. Aceste mici consideratii pot inlesni parcursul persoanei pentru a deveni fiinta, ca din aceasta contompire sa iasa omul complet. Parcurgem, mai departe etapele acestei calatorii la capatul careia, speram sa ne regasim intregi, eliberati si zambitori! Pentru unele curente initiatice, schema divizarii omului intre persoana si fiinta arata cam asa:
-          Persoana este modelata de temeri.
-          Fiinta este iubire neconditionata.

II. Gandire si perceptie


Gandim si percepem in imagini, dar decodificam prin cuvinte. Natura ne-a inzestrat in asa fel incat sa dam prioritate perceperii contururilor si formelor deschise pe fond negru pentru a putea supravietui mai bine noaptea…Informatia are un drum lung de parcurs si este predispusa la viciere din cauza perceptiilor conditionate. Asa putem explica de ce un individ vede un colac de franghie inofensiv in timp ce un altul se va speria de un “sarpe” incolacit. In planul existentei terestre, supus legii dualitatii, omul se vede divizat intre persoana si fiinta, astfel cum timpul este impartit in zi si noapte, principiile in masculin si feminin, perceptiile intre lumina si intuneric si exemplele pot continua la nesfarsit descriind cele doua calitati ale universului, vizibil si invizibil. Pastrand analogiile, atat de dragi hermetistilor, sau imprumutand schema initieriilor, putem afirma ca persoana tine de ego, iar fiinta de sine, sau cu alte cuvinte: in persoana se exprima omul, care este unic si irepetabil in decursul unei existente determinate, pe cand in fiinta salasluieste principiul divin, nemuritor si Unic, caci diversitatea persoanelor dispare in unicitatea Fiintei. Asadar, in natura sa dubla, omul are un caracter efemer si etern in acelasi timp. Si cum, Tabula Samargdina postuleaza: „Toate lucrurile vin din Unul, prin vointa si cuvantul Unicului, care a creat in Mintea Sa, astfel ca toate lucrurile isi datoreaza existenta acestui Unitati prin ordinea Naturii, si poate fi imbunatatit prin adaptarea la acea Minte”, intelegem ca persoana este o expresie vizibila, efemera si umana, in timp ce fiinta este oglinda Creatorului, invizibila, eterna si divina. „Cand omul din tine tace, vorbeste Dumnezeu” (proverb hindus). Pentru a putea avea o imagine clara a suprapunerii persoanei peste fiinta, vom apela la schema preferata a lui Remy Boyer cand conferentiaza apropos de principiile initierii:

Omul=constructie duala:
1. aspectul persoanei/ego este cuprinsa in tiparul genetic, cultural, religios, social, autoimaginat.
2. aspectul fiintei/sine, cuprinsa in tiparul divin.

I. Iluziile persoanei, certitudinile fiintei si principalele erori de perceptie

"Cunoasterea inseamna putere, iar aceasta izvoraste din intelegere, acceptare si daruire


Daca suntem onesti cu sinele si putin atenti in jurul nostru am putea realiza ca exista un numar impresionant de oameni care refuza sa-si foloseasca mintea, altii care sunt pasionati sa-si puna mintea la contributie, dar intr-un mod uimitor de prostesc, cum ar spune Jung si in sfarsit, cativa intelepti care au inteles revelatia printului Siddharta: “ne complicam viata , ne ingreunam trecerea si ne cream singuri probleme, pentru ca refuzam sau nu putem sa ne controlam gandurile!”. Adevarata putere se naste in uterul cunoasterii si chiar daca visele, obiectivele, sperantele, credintele, dorintele si naivitatile individului s-au schimbat si se schimba, cu trecerea timpului, stratagemele si strategiile folosite in controlul mental au ramas neschimbate. Ping Fa, cartea celebrului Sun Tzu, manualul de capatai al tuturor specialistilor militari este la fel de valabila si astazi, dupa 2500 de ani. Cel invatat si atent va castiga infruntarea cu viata, vicleanul se va descurca, insa idiotul va ramane victima favorita a demonilor si atunci, pentru a putea duce la bun sfarsit drumul nostru de la nastere la moarte ar trebui sa intelegem ca este foarte greu sa le cerem celorlalti sa se poarte cu noi cinstit, armonios, rational, logic, cu bun simt, cand noi insine nu putem fi siguri de precizia mintii noastre. Cat este adevar si cat iluzie in analiza informatiei?